O dimineaţă rece.Vântul bate cu putere, îmi
deschide larg fereastra. Mă dau jos din pat îndreptându-mă spre fereastră.Un
aer rece mă lovi în faţă. Plouă…e ceață. Amintirile mă copleşesc. Drumurile
noastre s-au despărţit încă de la ultima ploaie. Stropii de ploaie şi-au
pierdut amorul dulce cândva. Gândurile şi amintirile mă topesc. Plouă peste
sufletul meu. Lacrimi de durere îmi curg pe obrazul rece..lacrimi îngheţate. Și
fiecare lacrimă este cuvânt izvorând din amintire, sărut rătăcit din gânduri. Se
opresc îngheţate pe obraz,se topesc încet pe buze. Buze ce au zâmbit cândva. Fiecare
lacrimă este o literă, o amintire a unui vechi cuvânt uitat “Te iubesc”. Mă
privesc în oglindă, te văd pe tine mângâindu-mi obrazul fierbinte de dor, văd
amintiri stinse,simt cel dintâi sărut din ardoare şi ultimul tot pe obrazul bland.
Mi-e frig, ploaia îmi mângâie obrajii
îngheţaţi. Mi-e dor sa-ti
simt buzele pe obrazul meu înfierbîntat și pe buzele mele insetate de sarutul
tau. Mi-e dor de privirea ta, de fiorul ochilor tăi
căprui atingînd fiorul ochilor mei. De atingerea ta tandră care naște în mine
izvoare de emoții și căldură. Mi-e dor de glasul tău care mă alintă ca și cînd
aș pluti pe un nor de frumusețe din care picură triluri nemaiauzite și culori
de roșu, alb, albastru. Mi-e dor de sărutul suprem al sufletelor noastre și
mi-e dor de noi cei care înca nu am putut să fim.
Mi-e dor de tine...
Îmi este dor să te aud cum îmi spui că ți-e dor, îmi este dor de tot ce
n-a fost și ar putea să fie, de adîncul profund și cald din ochii tăi, de
atingerea ta. Mi-e dor să știu că ești tu, cînd închid ochii sau îi deschid.
Mi-e dor să știu că nu mai pleci și nu mai știu decît să rămîn, mi-e dor ca
nopțile și zilele să îți găsească fața adîncită în pernă langa fața mea. Mi-e
dor să mă trezesc sub ochii tăi, sa mă-ncălzesc lîngă sufletul tău. Mi-e dor să
te aud cum ți-e dor în timp ce îmi vorbești, iar apoi mi-e dor să adorm...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu