marți, 26 iulie 2011

..un strop de lumină..

Ce-i trebuie unei zile pentru a fi una frumoasă?

Pentru a fi o zi senină chiar de-i cerul plin de nori mohorîţi? Pentru a te simţi îmbrăţişat de suave, călduţe, raze de soare? Pentru a putea trăi bucuria lucrurilor mărunte, a detaliilor? Pentru a-ţi lăsa sufletul să fie atins de puterea unui cuvînt? De puterea unui zâmbet, a unei priviri, de puterea unei tăceri – grăitoare?
Pentru a înţelege că un " o să-mi fie dor de tine " ascunde-n el o întreagă lume?

Şi nimic altceva nu e necesar?
Pentru a înţelege că unele lucruri nici nu trebuiesc discutate, e suficient că ştii că există?
Sentimente, trăiri…

Ce anume te poate motiva într-atît de puternic? Încît să poţi transforma nesiguranţele în siguranţe, întrebarile în răspunsuri…
Reale – nu create doar pentru a-ţi linişti avântul sufletului…

Cum să simţi optimism şi încredere? Putere pentru a-ţi putea continua drumul, atât de brăzdat de urcuşuri şi coborâşuri… Putere pentru a putea înţelege printre rînduri, de-a vedea subânţelesurile… De-a înţelege din tăcere, din absenţă şi, mai ales, din cuvintele nerostite… Putere de-a putea aştepta cu răbdare, fără a concluziona greşit… Fără a judeca, fără a trăi stări infinit de contradictorii…

Ce-ţi poate picura lumină în suflet?

sâmbătă, 2 iulie 2011

Dimineata

    În această dimineață m-am trezit speriată. Un vis ciudat îmi tulbura sufletul fricos și mă făcea să deschid involuntar ochii îngreunați de somn.O dimineață albă și rece pătrundea în privirea mea, o dimineață în care eu nu mă regăsesc, o dimineață fără nici un pic de culoare, nici soare, nici nori, nici îngeri să mă tragă din culcușul meu cald. Singurul lucru cunoscut în dimineața asta străină este cafeaua. Bine că măcar ea mă aduce cu picioarele pe pământ. Nu știu în ce direcție să mă îndrept și ce vreau să fac, și nu știu cum să îmi alung tot ce am în suflet?! Îmi lipsește ceva sau poate nimic. Poate e dimineața asta de vină! Cu siguranță!!! Îmi iau cafeaua și mă urc într-un colț de pat, acum mi-e un pic mai bine deși tot singură am rămas, însă cu siguranța că mîine o să fie mai bine.