Dimineata

    În această dimineață m-am trezit speriată. Un vis ciudat îmi tulbura sufletul fricos și mă făcea să deschid involuntar ochii îngreunați de somn.O dimineață albă și rece pătrundea în privirea mea, o dimineață în care eu nu mă regăsesc, o dimineață fără nici un pic de culoare, nici soare, nici nori, nici îngeri să mă tragă din culcușul meu cald. Singurul lucru cunoscut în dimineața asta străină este cafeaua. Bine că măcar ea mă aduce cu picioarele pe pământ. Nu știu în ce direcție să mă îndrept și ce vreau să fac, și nu știu cum să îmi alung tot ce am în suflet?! Îmi lipsește ceva sau poate nimic. Poate e dimineața asta de vină! Cu siguranță!!! Îmi iau cafeaua și mă urc într-un colț de pat, acum mi-e un pic mai bine deși tot singură am rămas, însă cu siguranța că mîine o să fie mai bine.