Plecarea...

    Mîine e ziua în care mă mut de acasă. De fapt, mai sunt vreo 12 ore.

Nici nu pot să scriu, nu pot să vorbesc, nu pot să gândesc...îmi cade o lacrimă pe obraz și înjur în gând, pentru că nu credeam că sunt atît de lașă. Mi-e frică, ăsta e adevarul. Oricît am fost de încîntată la gîndul că plec, acum mi-e tot mai frică și parc-aș amîna ziua plecării cît pot de mult... mă  uit în jurul meu, în casă  miroase a gem de mure, făcute de mama...înghit în sec și mă gîndesc că e ultima noapte in care locuiesc încă cu adevărat împreună cu părinții mei..

Chiar daca...

Chiar daca

N-o mai vezi zambind...Chiar daca....
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca...
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat..
Chiar daca...
Nu-i mai poti vorbi,chiar daca
Chiar daca n-o poti intalni
chiar daca....
Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid
la doi
Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii,el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu....

Ce mult te-a iubit! Ce mult te-a iubit...
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

Chiar daca nu te vede chiar daca
Chiar daca nu mai crede chiar daca
Chiar daca nu mai stie unde esti....
Chiar daca....
O mai vezi trecand.....
Chiar daca
La brat cu sotul ei mergand... chiar daca
Din cand in cand priveste inapoi

Ce mult te-a iubit! Ce mult te-a iubit...
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a ïubďt de mult

Suflet de Om

 ..mi-amintesc, îmi zicea cineva că, uneori, te îndepărtezi de oameni tocmai pentru a te apropia. Că depărtarea nu se măsoara în timp și spațiu ci-n clipele pe care reușești să le trăiești împreună cu cei dragi. Că acolo unde e iubire, timpul și distanța nu-și vor întinde nicicând tentaculele. Pentru că sentimentele înfâang timpul.
Dar știii? Uneori e posibil să te îndepărtezi atît de mult, să-ți lași privirile furate de atît de multe alte priveliști, să-ți lași sufletul învăluit de atât de multe alte trăiri încât, oricât te-ai zbate, să nu mai poți găsi drumul spre înapoi. Spre locul acela în care ai lăsat ceva așteptîndu-te.
E posibil, alteori, să rătăcești atît de mult prin alte zări încât, la întoarcere, ușa sufletului să nu mai fie deschisă. Prea multă tristețe să fi ridicat zid greu înaintea ei. De netrecut.

  ..dar, chiar dacă nu mai stii care e cărarea potrivită și rătacirea te întarzie, chiar dacă s-au pierdut pe drum urmele sentimentelor ce le-ai vrut păstrate, chiar dacă prea multă amărăciune nu mai lasă să se vadă diamantul sufletului și totul pare obstacol de netrecut, tu bate. Bate la usa sufletului ce l-ai lăsat asteptîndu-te și încrederea și speranța vor năvali eliberând simțirea încătușată-n amorțeală. Și-n mâna ta sufletul se va lasa modelat si tu, meșter priceput, diamantul sufletului vei șlefui și suflare de viață vei pune în el. Zburdând a fericire în jurul tău ți se va dărui si-ți vei simți inima înflorind a mulțumire.
Mulțumirea maestrului ce-și vede opera împlinită.