Se întâmplă ca pe parcursul vieții să traversăm perioade dificile care ne fac să vedem viața nu chiar în culorile cele mai deschise. Atunci suntem tentați să ne lăsăm pradă gândurilor pesimiste. Și asta nu e bine deloc . Fiindcă nu știu cum și de ce, răul se propagă mai repede decât binele. Imediat ce gândurile rele apar, ar trebui oprite. Fiindcă odată instalate, se înmulțesc, își fac loc, se atrag unele pe altele și este foarte greu să le înlături.
Sigur, sunt momente în viața noastră când lucrurile nu merg foarte lin dar nu merg toate lucrurile prost în același timp și nu trebuie să lăsăm ca ceva ce nu merge să influențeze și celelalte sfere ale vieții noastre. Iar pentru lucrurile care nu merg întotdeauna, există rezolvări. Trebuie aflate soluțiile și trecut de la gândire la acțiune.Imediat.
Nu poți să spui orbește că nu există probleme, că totul este foarte bine. Probleme vor fi întotdeauna dar ne putem adapta. Acționând, cu speranța că lucrurile vor merge bine.
Cu toții am văzut persoane cărora li se întâmplaseră lucruri foarte grave în viață, tragedii chiar, și care reușeau sa-și păstreze aceeași privire optimistă asupra vieții. Și ne-am întrebat cum pot? Pentru că ei știu că optimismul nu ține de circumstanțe exterioare, de starea lumii, ci ține de interior, de capacitatea noastră de a percepe binele, de încrederea în sine și de bucuria de a trăi.
Bucuria de a trăi nu se regăsește în realizările mărețe, în posesiile materiale, ci este cea pe care o vedem în actele de toate zilele, în micile lucruri, în fericirile acelea prostești de a te plimba pe stradă aiurea, de a simți mirosurile pomilor înfloriți sau de a te uita la un cățel cum se joacă, la un copil, de a fi fizic lângă oamenii pe care îi iubești fără să faci nimic special doar să fii acolo.
Aș putea să scriu la infinit despre toate acele lucruri care ne aduc bucurie în viață, ne fac să fim fericiți dar pe care nu știm să le apreciem în momentul în care ni se întâmplă. Ce bine ar fi dacă cel puțin o dată pe zi ne-am opri și am spune: Stop! Acum mă bucur, acum chiar sunt fericită! Să avem conștiința permanentă a lucrurilor care ni se întâmplă. Păcat că la școală, prin atâtea lucruri pe care le învățăm, nu învățăm unul fundamental. Cum să ne bucurăm de viață. Prin conștientizarea prezentului. Care așa cum mă gândesc mereu, este singurul care ne aparține.
Viața trebuie luată în serios dar nu trebuie privită ca o dramă dar nici ca un poem. Trebuie să privim lucrurile la justa lor importanță: să nu luăm în serios pe cele care n-au importanță și nici să ne batem capul pentru cele care nu merită. Și să ne concentrăm asupra lucrurilor bune și frumoase pe care le avem în viață și nu asupra celor negative.
