De câteva zile nopțile îmi sunt reci ... e frig și întuneric. Plouă. Privesc neîncetat spre fereastră..cum picăturile mărunte de ploaie se lovesc de geamul meu. Și ghemuindu-mă sub plapumă îmi amintesc cum eram, cum râdeam, ce sclipiri aveam în ochi. Nu am mai zâmbit cu inima de cel puțin un an. De iubit? De iubit nici nu se pune problema. Am și uitat ce înseamna asta. Uneori nu-mi vine să cred că mai am puterea să zâmbesc și să mă prefac că sunt bine.
Sunt bine? Nu, nu sunt bine!
Azi scriu cu lacrimi în ochi despre persoana pe care am iubit-o, lacrimi pe care ea nu va avea poate niciodată ochi să le vadă. Poate ea nu a fost persoana perfectă pentru mine, și nici acum nu este, dar a fost persoana de care am avut nevoie atunci! Persoana care prin simpla prezență îmi făcea zilele frumoase și nopțile minunate. Unde ești???????????
Azi, și cerul e trist , exact ca sufletul meu!!!
