și iarăși plouă cu amintiri..

 De câteva zile nopțile îmi sunt reci ... e frig și întuneric. Plouă. Privesc neîncetat spre fereastră..cum picăturile mărunte de ploaie se lovesc de geamul meu. Și ghemuindu-mă sub plapumă îmi amintesc cum eram, cum râdeam, ce sclipiri aveam în ochi. Nu am mai zâmbit cu inima de cel puțin un an. De iubit? De iubit nici nu se pune problema. Am și uitat ce înseamna asta. Uneori nu-mi vine să cred că mai am puterea să zâmbesc și să mă prefac că sunt bine.
    Sunt bine? Nu, nu sunt bine!
Azi scriu cu lacrimi în ochi despre persoana pe care am iubit-o, lacrimi pe care ea nu va avea poate niciodată ochi să le vadă. Poate ea nu a fost persoana perfectă pentru mine, și nici acum nu este, dar a fost persoana de care am avut nevoie atunci! Persoana care prin simpla prezență  îmi făcea zilele frumoase și nopțile minunate. Unde ești???????????
     Azi, și cerul e trist , exact ca sufletul meu!!!

Mi-e dor de.. Mareee

       Mi-e dor de ea!... Daca aș lua in palme un pumn de nisip si as numara toate bobițele tot nu ar fi de ajuns ca să vă demonstrez cat de mult ii duc lipsa!... Mi-e dor de prima senzatie pe care o simt în stomac cînd simt mirosul sărat al mării. Mi-e dor de momentul în care picioarele îmi ating pentru întîia oară în acea zi apa și de zâmbetul ce-l simt pe buze la gândul că am ajuns în sfarsit la mare. Mi-e dor să merg desculță și mi-e dor să intru în apă ca să mă șterg de nisip.

     Ce frumos e la mare! Soare, nisip fierbinte care ți se lipește de piele, scoici care îți intră între degete, apă sărată, valuri, colac ( în cazul meu..nu știu să innot:)de fapt am invatat puțin), umbrele, copii care se joacă cu puța în nisip , castele de nisip făcute cu trudă și apoi luate de un val mai puternic sau de mine că eu nu mă uit pe unde merg:). Apus, răsărit, libertate, oameni care se simt bine, muzică..sunt atîtea cuvinte care pot descrie marea!

  

    Dar știți ce îmi lipsește cel mai tare? Nu , nu lenea care te inundă în momenul în care stai tolănit la soare! Nu, nu aerul cald care îmi mîngîia obrajii și cerul albastru pe care îl puteam atinge cu mîna. Nu valurile jucăușe ce te prind de picioare și de care mai tot timpul fugeam ca să nu mă ajungă… Îmi lipsesc serile cu lună plină, singură, ghemuită într-o bluză  , undeva pe mijlocul plajei. Aș fi putut sta acolo până s-ar fi crepat de ziuă ascultând freamătul mării. E ca un moment al regăsirii de sine ..stai și te gândești. Ești doar tu și marea. E momentul în care renunți la cuvintele mari și ți le însușești pe cele „mici”. Nu te mai gândesti la cei din jur ...nu ai de ce, pentru ca e clipa TA, în care tot ceea ce faci faci pentru tine! Ești și tu odată în viață individualist! Și cu fiecare val care se sparge la țărm îți iei visele la „rost”. Care din cele la care visai anul trecut s-au îndeplinit ... Și încet ajungi la concluzia că ai făcut atât de multe lucruri în ultimul an încât nu ai ajuns să te bucuri de ele, le-ai considerat niște momente „ordinare” . Ești putin dezamăgit de tine, momente frumoase ca acestea trebuie sarbatorite cu fiecare reușită, cu fiecare moment în care bifezi înca un lucru pe lista cu vise.

     Valuri. Lumina lunii. Freamăt continuu. Nisip fin. Ți-e somn și fără să-ți dai seama ațipești. E cea mai dulce clipa din ziua de azi! Nu știi daca ești într-un basm sau lumea în care traiești a fost fermecată când visezi că te aflii în cel mai frumos castel pe care l-ai construit tu vreodată... dar ești trezit de primele raze de soare !? Când a trecut timpul? Nu mai conteaza, deocamdată ești în paradis, și vei avea toată ziua timp să te gândești la tot ceea ce te frământă cu adevarat. Știi că seara ce tocmai a trecut ți-a lăsat multe răspunsuri... trebuie să găsești doar întrebarea potrivită...  Meriți o baie rece de înviorare sub razele  soarelui. E bine... puțin rece... dar e bine! Nici chiar teama de meduze nu își are sensul în acel moment. Marea e atât de liniștită încât pare a fi un lac imens. 

Ce fac dacă mă înşeală ?

1. Ştiu că vreau să zic gata, l-am prins: ( ducă-se în..) Însă ştiu că şi eu aş fi putut face același lucru , şi atunci mă gîndesc: ( dacă vreau să mă ierte pe mine, de ce nu l-aş ierta şi eu pe el ? ).
        Însă , dacă am ajuns să înşel sau măcar să doresc să înşel, înseamnă că ceva nu e bine în relaţie.E timpul să ne zicem la revedere, sau măcar să fim "on break". Ne despărţim, facem ce vrem cît suntem singuri şi dacă după un timp înţelegem că vrem să fim iarăşi împreună, poftim, dacă nu, ne-am căutat de viaţă. 

                                     P.S.( Nu cred că vreodată mi-aş înşela dragostea conştient. :)
 

2. Dacă eu mă port deschis şi îi zic adevărul iar el mă inşeală, atunci nu pot ierta la sigur. Ducă-se că sunt prea bună eu să îl iert. Trebuia măcar să mă prevină că avea nevoie, putea să se despartă de mine aşa cum aş fi făcut-o eu dacă îmi trebuia să îl înşel.
 

3. Ok, l-ai văzut cu alta. Şi ce s-ăi faci? Hai să ne gîndim real! Nui faci nimic! Te omori două seri la rînd punîndu-ţi tot felu de întrebări, si mai oftezi vreo trei zile. Atît. Asta e. Că doar n-o s-ăi spargi capul şi la unu şi la altu, sau n-o să te sinucizi din cauza asta!? Sau mai stiu eu, să te duci s-ăi faci scandal. Da, poate varianta cu scandalul s-ar putea, dar e aşa de tradiţional. Şi pînă la urmă cui îi plac oamenii nervoşi şi agresivi? La nimeni, asta deja nu e la modă. Încă mai tare o s-ăi pară bine că te-a inşelat.
           

     Da in genere odata ,,nalevo,, nu cred că-i tare rău, mai ales dacă nu ai aflat. Dar cînd în spatele tău se desfăşoară un roman întreg , cînd te trădează din tot sufletu cum se spune... Atunci îi ... :) Deobicei trădarea adevărată nu poţi să o vezi, numai dacă cumva pe ascuns îi asculţi cum discută despre tine sau ceva de felu acesta. Da odata nalevo si aceia ,,la beţie,, … cu cine nu s-a întîmplat…
 

     Eu zic aşa:   Dacă cineva nu e lînga mine, înseamnă că nu mă merită!
Ce pleaca de la noi sau nu ne apartine, nici nu trebuie să tinem cu forta, o sa avem parte de mai bun.
 

    Ar m-ai fi o variantă :

Cu chișioarele in niuh, și afară din casă, nah!
..și pe dinsu di prins și di pyzdi't ghini să-și știi locu.

Azi...

Azi nu vreau sa vorbesc, sa ascult, sa inteleg.
Azi nu ma simt inspirata, motivata si nici optimista.
Azi nu ma simt puternica, dar nici slaba. Nu ma simt copil, dar nici adult. Nu ma simt fericita, dar nici trista. Nu sunt furioasa, dar nici calma.
Azi nu ma simt curajoasa si nu-mi gasesc cuvintele potrivite.
Azi nimic nu mi se pare colorat… e doar alb, negru sau gri.
Azi am lacrimi care au indraznit sa curga, care nu au stat cuminti in ochi. Dar nici ele nu stiu exact daca ma pot ajuta sau nu…
Azi mi-e gandul departe si ma simt obosita.
Azi sunt mai capricioasa ca vremea, sunt mofturoasa si incapatanata.
Azi aud, dar nu ascult. Privesc, dar nu vad. Gust, dar nu simt.
Azi si cuvintele fug de mine.
Azi simt nevoia sa tac, sa-mi inabus gandurile si sa-mi golesc mintea de tot ce nu-mi place.
Azi simt nevoia sa-mi ascult bataile inimii si sa-mi imaginez ca spun o poveste.
Azi ma scald in ape tulburate de ploi reci, agitate.
Azi sunt o furtuna de sentimente contradictorii.
Azi nu e cea mai frumoasa zi, dar pentru ca e un dar divin o s-o duc pana la capat cu demnitate.
Azi nu am nici o stare. Cred.

Fii răsăritul meu ! * - *

Fii răsăritul meu și eu îți voi fi pământ! Te voi aștepta cu nerăbdare să mă învălui în lumina și căldura ta, să tremur la fiecare atingere a ta și de emoție să-mi crească iarba și pomii, să-mi strălucească apele și văzduhurile, să-mi cânte păsările și să-mi înflorească  florile.  

 Fii răsăritul meu!

 Să mă trezesc mereu alături de tine!