Despre ce vorbeam? Parcă despre mine. Eu tot timpul vorbesc despre mine. Te rog nu mă obosi cu problemele tale pentru că oricum ar fi ele, te asigur că ale mele sunt mult mai grave. De exemplu îmi fac mari probleme că noua ojă nu se potrivește cu botinele mele preferate. Sau că purtînd fusta asta, pe care am dat o gramadă de bani, s-ar putea să întoarcă doar 50% din privirele bărbaților existenți în camera, și nu 99%, cum reușesc de obicei.Da, îmi place să fiu aranjată și la modă. Cum altfel să întoarcă bărbații capul după mine pe stradă?Îmi plac bărbații. Toți. Și eu de unde să știu exact care e sufletul meu pereche? Că toți sunt minunați și buni la cîte ceva anume.Dacă la iubiți trebuie să mă rezum la unul, măcar prieteni pot avea cîți vreau. Și am o mulțime. Toate persoanele pe care le cunosc îmi sunt prieteni.
Toata lumea mă iubește. Să mă aflu în centrul atenției este motivul pentru care mă trezesc dimineața. Și pentru care ies la plimbare în fiecare seară. Mi-e milă de oamenii care stau închiși în casă tot timpul. Cred că au niște vieți atît de triste.
Deși mă bate cîteodată gîndul că sunt o ființă superficială care dă atenție doar aspectelor nesemnificative ale vieții. Hihi. Astea sunt doar prostiuțe care îmi mai trec prin minte. Doar sunt balanță, e de așteptat să fiu inegală.
E minunat să fii balanță. Hm, nu chiar. Hei, nu mă bagați în seamă, chiar e grozav să fii balanță. Nu-i asa?
