Dor de tine...

Mă înec în lacrimi de dor

Mă sufocă un aer mult prea trist

M-am obişnuit să ador o iubire care m-a Ucis…o iubire care m-a Ucis…

Tocmai mă gândeam la tine, mă gândeam la clipele minunate petrecute împreună. Când eram cu tine, mi se părea o eternitate intensitatea clipelor. Acum când nu suntem împreună, mi se pare o veşnicie. Ne desparte o viaţă sau un moment, de  multe sentimente, trăiri nebune şi căldura unor braţe atît de gingaşe. Oare unde greşesc? Sigur greşesc undeva, pentru că nu este totul exact aşa cum îmi doresc eu. Îmi lipseşte acel suflet care să fie mereu alături de mine...îmi lipseşte acel surîs extraordinar, care îmi facea viaţa deosebită. 

Sunt încercată de multe sentimente,de multe ori contradictorii, dar inima este cea care dictează conştiinţei. În ea am cea mai mare încredere. Inima imi şopteşte că este zi de zi, noapte de noapte alături de tine. Ea îmi spune că va face tot posibilul, să fie alături de inima ta.

Uneori paşii caută locuri şi mintea cuvinte.

Uneori trupul caută amintirea care-l facea să simtă şi inima să plângă..