Suflet de Om

 ..mi-amintesc, îmi zicea cineva că, uneori, te îndepărtezi de oameni tocmai pentru a te apropia. Că depărtarea nu se măsoara în timp și spațiu ci-n clipele pe care reușești să le trăiești împreună cu cei dragi. Că acolo unde e iubire, timpul și distanța nu-și vor întinde nicicând tentaculele. Pentru că sentimentele înfâang timpul.
Dar știii? Uneori e posibil să te îndepărtezi atît de mult, să-ți lași privirile furate de atît de multe alte priveliști, să-ți lași sufletul învăluit de atât de multe alte trăiri încât, oricât te-ai zbate, să nu mai poți găsi drumul spre înapoi. Spre locul acela în care ai lăsat ceva așteptîndu-te.
E posibil, alteori, să rătăcești atît de mult prin alte zări încât, la întoarcere, ușa sufletului să nu mai fie deschisă. Prea multă tristețe să fi ridicat zid greu înaintea ei. De netrecut.

  ..dar, chiar dacă nu mai stii care e cărarea potrivită și rătacirea te întarzie, chiar dacă s-au pierdut pe drum urmele sentimentelor ce le-ai vrut păstrate, chiar dacă prea multă amărăciune nu mai lasă să se vadă diamantul sufletului și totul pare obstacol de netrecut, tu bate. Bate la usa sufletului ce l-ai lăsat asteptîndu-te și încrederea și speranța vor năvali eliberând simțirea încătușată-n amorțeală. Și-n mâna ta sufletul se va lasa modelat si tu, meșter priceput, diamantul sufletului vei șlefui și suflare de viață vei pune în el. Zburdând a fericire în jurul tău ți se va dărui si-ți vei simți inima înflorind a mulțumire.
Mulțumirea maestrului ce-și vede opera împlinită.