Nici nu pot
să scriu, nu pot să vorbesc, nu pot să gândesc...îmi cade o lacrimă pe obraz și
înjur în gând, pentru că nu credeam că sunt atît de lașă. Mi-e frică, ăsta e
adevarul. Oricît am fost de încîntată la gîndul că plec, acum mi-e tot mai
frică și parc-aș amîna ziua plecării cît pot de mult... mă uit în jurul meu, în casă miroase a gem de mure, făcute de
mama...înghit în sec și mă gîndesc că e ultima noapte in care locuiesc încă cu
adevărat împreună cu părinții mei..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu