I Miss You

   Voi, cei care mă citiți acum, vi s-a întâmplat vreodată să vă despărțiți  pe cîteva luni (sau poate 2-3 ani,cine știe..) de o persoană dragă ? Și să vă fie dor de ea? Mie mi s-a întâmplat, și chiar și in vreme ce scriu simt acest dor. Mă refer la acel fior care iți străbate tot corpul, acele furnicături care îți zguduie toată ființa și simți cum trupul caută amintirea care-l face să simtă și inima să plângă. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie fiorul ce-ți lunecă pe spate, și vrei să întinzi mâna să apuci cealaltă mână ce-o vrei întinsă către tine. Plecam tacută ochii, încercând să-mi unesc mâinile cu ale lui. Acele degete moi si fine ce-mi încântau mai ieri obrazul. Culegeam șoaptele, dorind amar privirea lui adancă.

     Închid ochii și încerc să-l visez, să-l simt aproape, cât mai aproape. Să îi simt răsuflarea şi fiecare bătaie de inimă, să îi simt mâna ce îmi mângâie părul, buzele care îmi sărută ochii. Doamne, ce mult iubesc ochii lui, acei ochi frumoși care adesea îmi vorbesc, și fără ca să vreau mă îndrăgostesc. Mi-e dor de ei, și de acea privire sinceră, acele buze calde, de mângâierile și sărutările lungi și calme. 

        Aseară am adormit cu el în gânduri şi m-am trezit înlăcrimată. Off, cum mi se mai rupe inima in fîșii lungi de durere. L-am revăzut atât, pentru o secundă. După atâtea doruri zbuciumate, agățate-n ochii mei și-n tâmple, l-am vazut. Nu știu exact unde eram însă ne-am întîlnit. I-am zis că îmi este dor de el și m-a luat în brațe . Mă strangea atât de tare încît parcă ne topeam amandoi. Era așa de cald și de bine acolo langă el, apoi a trebuit să plece. S-a ridicat, s-a uitat la mine și mi-a spus că trebuie să plece. Mi-a spus să nu-l uit și că ne vom vedea în curînd, și în timp ce se îndepărta de mine, m-am trezit. Am vrut să-l strig, dar am deschis ochii și visul meu s-a destrămat. Am strîns buzele în încercarea de a simți sărutul lui dar am realizat că visez, iar visez.
         Mergea liniștit. Pur și simplu pășea. Totuși, am avut impresia că pleca pentru totdeauna, că pașii nu-l vor mai purta spre mine niciodată, iar în clipa aceea mi-a fost atât de dor de el încât inima mea a incetat să mai bată. Timpul s-a oprit în loc, doar pașii lui au continuat să-l ducă departe de mine.

Mi-e dor, mi-e dor de el. A trecut mult timp de când a plecat. Atât de muuuult. Încât sufletul meu a plecat în căutarea lui, dar nu l-a mai găsit.

      Uneori îi simt parfumul, sau degetele jucându-se în părul meu. Alteori mi se pare că mă strigă, sau îi aud răsuflarea. De fiecare dată îl caut cu privirea  și nu-l găsesc. Închid ochii și îl descopăr între genele pe care mi le-a sărutat de atîtea ori. Ai ales să exiști nu în sufletul meu, ci în ochii mei, să nu pot vedea decât chipul tău.
     Si ce dor am, ce dooor nebun de tine !