Ești sau nu îndrăgostită?

  Țin minte că atunci cînd aveam 16 ani ziceam că iubirea nu există că... bla, bla, bla. Dar să fim serioşi, sentimentul există. Nu ştiam pe atunci ce înseamnă cu adevărat să fii îndrăgostit, poate pentru că nu mi s-a întâmplat niciodată. (sp: mai este timp destul ). Desigur că mi-au plăcut şi mie multe persoane, şi când îi vedeam pur şi simplu îmi tresărea inima, sau vroiam să fiu mereu cu acel cineva. Credeam că asta e doar un fel de " atracţie " pentru că aşa cum a venit brusc, a si dispărut rapid..Totuşi la vârsta pe care o aveam credeam, că a te îndrăgosti de o singură persoană şi asta să dureze toată viaţa, nu e pentru toată lumea. Nu zic că nu se întâmplă, că sunt cazuri şi cazuri. Dar luându-mă ca exemplu pe mine, eu nu credeam că aş putea să stau o viaţă întreagă cu o singură persoană. Unii dintre noi au nevoie de foarte multă iubire, şi când nu au îndeajuns merg şi caută şi în alte părţi.

   Credeam că atunci când eşti ,,in love,, nu mai ţii cont de nimic şi nimeni. Trebuie să faci ceea ce te face fericit, să fii lângă acea persoană. Indiferent de consecinţe. Şi probabil ajungi să faci orice pentru persoana respectivă. Mi se parea un sentiment grandios şi greu de ajuns, ceva ce pot simţi doar acele persoane cu adevărat deschise la suflet ( inimă ) şi care au curajul de a lăsa pe cineva să le intre în suflet . Mă gîndeam : Oare cînd o voi descoperi? Și cum o voi recunoaște? Cum îmi voi da seama că este ea?

   Azi ,după atîta timp am încercat să explic prin cuvinte ceea ce simt. Și am înțeles că orice expresie aș folosi este inutilă, pentru că nimic nu ar reuși să spună ceea ce simt eu cu adevărat. Pur și simplu iubesc. Așa și este, nu pot să spun de ce îl iubesc. Știu doar că nu aș putea să-i spun cât îl iubesc și asta din cauza că azi îl iubesc mai mult ca în ziua de ieri și mult mai puțin decât in ziua de mâine, în fiecare zi (chiar dacă nu-l văd) îl iubesc tot mai mult. Nu-mi pare rău și indiferent de cum va trece timpul știu că nimic nu o să mă facă să-mi pară rău că D-zeu mi-a dat șansa să-l pot iubi pe el. Aș fi vrut ca cineva să-mi fi spus cît de mult doare să iubești cu tot sufletul, nu cred că mai este vre-o parte a sufletului meu, a ființei mele care să nu-i aparțină.

 Cuvintele mele pot parea lucruri banale însă eu știu ce simt atunci când îl simt aproape și cât de mult îmi este dor de el atunci cand nu este langă mine. Este adevărat că doare, dar fiecare clipă petrecută cu el face ca durerea clipelor petrecute în lipsa lui să dispară mult mai ușor decît vă închipuiți. Dacă asta înseamnă banalitate atunci prefer să rămîn în banalitatea mea căci nu este ceva mai frumos decît sentimentul că el este lumea mea, că pe el îl iubesc, că el este obiectul adorației mele.

Nu stiu dacă prin rîndurile mele am răspuns la întrebare însă eu am știut că sunt îndragostită în momentul în care m-am uitat la el , în ochii lui am văzut iubirea - ceea ce pentru mine înseamnă iubire.

Dragostea ajunge mereu la noi, la timpul potrivit. Eu am întâlnit-o nu de mult şi acum, privind în urmă..mă bucur de felul ei discret de-a pătrunde în viaţa mea. Cu paşi mărunţi, dar siguri îmi deschide inima spre lumi necunoscute și totuşi atât de dragi. Cât timp am aşteptat-o, m-a învăţat că “orice lucru îşi are vremea lui. “ :))