O pauză..

Au trecut două luni de cînd degetele mele nu s-au apropiat de taste, pentru a scrie toate gîndurile care mă frămîntă. M-am gîndit atunci să eau o pauză..o lungăăă pauză, mai exact n-am mai scris pe acest blog din octombrie, acum însă m-am decis să mă întorc. Recunosc că m-am gîndit de multe ori la acest blog, la faptul că nu mai scriu în el și de obicei mă lua un dor..un dor nebun de a scrie. Au fost două luni de tăcere amestecate cu mult zbucium, cu lacrimi de disperare, de deznădejde, de dimineți friguroase, de frica de a începe ceva nou ,inedit, de tristețe apăsătoare. O lună care a trecut cu degetele arzîndu-mi pe tastatură, cu o luptă pe care m-am încrîncenat să o duc. De a tăcea. De-a închide în mine fiecare adiere de sentiment , dar din fericire, ce conteaza e că m-am întors. Dupa cum se vede am schimbat în ceva măsură aspectul blogului și nu doar aspectul.. am planuri de schimbare și în ceea ce privește esența acestuia: textul.

De o săptămînă încoace fac cam aceleași lucruri: somn, cursuri, masă, cursuri, scurte plimbări, cursuri, s.a.s.m.d. Cu alte cuvinte cursurile au un loc cît se poate de privilegiat in viața mea. Am obosit!..am obosit de tot și de toate.. o să încerc să trec peste perioada asta care îmi dă atâta bătaie de cap. Tot ce îmi doresc acum e să ajung la cămin și de acolo la țară unde sper să-mi găsesc liniștea pentru 4 zile, cu alte cuvinte să-mi reîncarc bateriile pentru ceea ce va urma. Abia aștept să văd fața mamei care să mă privească tot ca pe un copil, sa mă întrebe ce am mai făcut, să-mi dea tot felul de sfaturi pe care le-am auzit de atîtea ori.

Cam asta e ..ne auzim mai tîrziu! :)